Dupa nenumarate nostalgii legate de starea de spirit pe care mi-o starneste zapada, azi m-am minunat privind pe fereastra..In Piata Scanteii a nins cu indarjire pret de vreo jumatate de ora, dupa care fulgii s-au speriat si au lasat loc soarelui, spre fericirea oamenilor care deja incepusera sa vorbeasca speriati despre anvelopele de iarna:))..Discutia asta mi s-a parut asa o profanare a acelui moment incat m-am vazut obligata sa parasesc incaperea..Si am incercat sa deslusesc ce sentimente ma incercau: a fost mai intai dorinta de a impartasi fulgii aceia de nea, apoi cea de a-i contempla, urmata de reprezentarea fireasca a sarbatorilor, a bradului, a saniei..Si uite-asa am schitat scurt un tablou care ma duce mereu cu gandul la cei dragi, la bucuria noastra cand suntem impreuna, la tristetea despartirii apoi, la frigul care se “drege” cu o imbratisare, la obrajii rumeni ai copiilor, la mamele noastre grijulii , la lumea asta, la toata dragostea care ne cade din cer si pe care sper ca inca o mai pretuim..