ce faci cand ti se refuza dragostea? o arunci sau o pastrezi?..incerci sa o transformi in indiferenta sau sa o faci o dragoste mai mare?…si daca o inlocuiesti cu indiferenta, o sa-ti fie oare bine sau o sa simti cum incet-incet iti adancesti ranile..?..si totusi..daca o preferi unei iubiri si mai mari, oare ea nu o sa te sufoce la un moment dat?nu o sa te simti prea mic si neincapator..?si, deodata, o sa vrei sa imparti…dar nu o sa ai cu cine…pt ca la fiecare pas te pandeste cineva gata sa te “deposedeze” si apoi sa plece..e ca un jaf sentimental..pentru care nu s-a gasit inca o pedeapsa pe masura gestului…pentru ca intotdeauna, fara exceptie, unul iubeste mai mult, iar celalat mai putin..e o inegalitate atat de frustranta…careia nu ii putem gasi antidotul…umbrele ei rasar cand ne asteptam mai putin pe taramul pe care il credeam insorit…si ploua..apoi iar e soare..intrebarea este: cum se va termina?…cu soarele rasarit sau apus?…
o sa fie prins “infractorul”?…o sa iertam?..o sa ne ierte?… o sa ne incadram in peisajul lui?..o sa se lase si el la randul lui “jefuit”?o sa merite osteneala…sau o sa ne intoarcem mereu loviti , pentru ca am ales gresit calea?…dar cine sa ne-o arate, cand strazile sunt atat de pustii si nimeni nu s-a gandit sa puna un felinar si pe ulita noastra?…deja astea sunt probleme administrative…deja ne indepartam de zona fragila a sufletului-stapan…
in bezna care ne inconjoara..e greu sa “montam” singuri felinare…cand nu avem stalpi…