2013 a insemnat, dincolo de toate provocarile lui, o goana sufocanta dupa work-life balance sau downshifting. A fost un an in care a contat, desigur, ce a fost de facut, insa parca mai important a fost cum a trebuit facut. Pentru ca e clar, intr-un secol al vitezei, al tehnologiei, al lui aici si acum, al mesajelor instant, al gândurilor care parca nu mai au timp sa se aseze, tot ceea ce ne inconjoara reprezinta o sursa generatoare de agitatie, iar linistea este o virtute care trebuie cautata in interiorul nostru.

In tot acest vacarm, in 2013 provocarea mea personala a fost sa imi gasesc lucrurile in care sa ma pot refugia, care sa ma ajute sa ma detasez macar o ora pe zi, prin care sa imi pot cultiva capacitatea de auto-control. Si acum ca a venit momentul inventarului, pot sa spun fara sa gresesc ca 2013 – un an in care m-am maturizat cat pentru 3 –  ar fi fost mai greu fara:

• energizantul curs de improvizatie alaturi de echipa Improvisneyland: da, 2013 a fost o continuare a obiceiului sanatos din 2012 de a ma alatura unui grup minunat de “martieni”, asa cum ne-am autointitulat noi, cei care in fiecare seara de marti ne-am adunat pentru a invata despre noi insine prin joaca, glume sau, de ce nu, prin exercitii dintre cele mai serioase. Am fost Personaje in povesti nascute ad-hoc, am avut oscilatii de Statut, am invatat cum este sa urci si sa cobori in rang de la o scena la alta; am avut public la lectiile deschise, am fost uneori mai amuzanti, alteori mai misteriosi. De cele mai multe ori, ne-am intalnit obositi dupa zile de munca neprietenoase, insa impreuna ne-am gasit forta sa ducem la bun sfarsit cele doua ore de curs, admitand cu totii tacit ca dupa ne vom reinventa. Si asa a fost de fiecare data, negresit 🙂
• disciplina orelor de yoga alaturi de Jani, in fiecare luni si miercuri seara la cursurile de la Pure Fitness. Pe Jani am descoperit-o la începutul lui 2013, când eram hotarata sa introduc in program ore regulate de sport, ca parte din initiativa “obiceiuri sanatoase” pe care o schitasem la final de 2012. La yoga am mers din dorinta de a-mi intari sau contrazice convingerea ca acolo se intampla ceea ce media alesesera sa prezinte in virtutea senzationalului. Antrenoarea m-a cucerit iremediabil, prin autoritate si gingasie in acelasi timp. Paradoxal, nu? Pana nu demult, credeam cu tarie ca cele doua sunt imposibil de regasit intr-un om, dar iata ca realitatea mi-a demonstrat contrariul. Si uite-asa am ajuns sa ma lupt pentru dreptul orelor de yoga din fiecare seara de luni si miercuri, pentru ca, la fel ca in cazul cursurilor de improvizatie, cu starea de spirit de dupa simt întotdeauna ca pot sa mut muntii.

Pe lista de dorinte pentru 2014 se regasesc in continuare cele doua surse de sanatate fizica si mentala de mai sus, plus speranta sa gasesc timp sa pot adauga si altele. Toate astea, avand in vedere cateva principii invatate la improvizatie, cum ar fi: “will and grace” (initiativa si cooperare), “act now, justify later” (incaseaza cu gratie, asuma-ti cu incredere si cauta o modalitate proprie sa argumentezi), “accepta si du mai departe” (povestea merge mai departe, chiar daca are un curs imprevizibil).

Ah, si 2014 sa fie cel putin la fel de spectaculos precum 2013 😉 Namaste!