Imi pare rau ca abia astazi ajung la o concluzie care se tot incapatana de ceva vreme sa fie trasa, si anume: dovada tariei de caracter o faci atunci cand decizi sa renunti definitiv la oamenii care iti fac cel mai mult rau, dar pe care totusi ii iubesti enorm. La cei care te-au ajutat sa te definesti, care au scos la iveala sublimul din tine, dar care atunci cand au gresit, au distrus toate caile de acces catre sufletul tau. Ei sunt cei care judeca inainte sa te inteleaga si ale caror mistere nu le vei dezlega niciodata. De ce maretia lor nu poate fi dusa pana la capat? De ce sunt capabili de un gest care sa le distruga toata aura? Nu o sa pricep niciodata, si totusi prefer sa raman nelamurita decat sa-mi fac rau cautand explicatiile.
Pana la urma, fiecare e responsabil sa isi aleaga oamenii pe care si-i doreste alaturi si felul in care ii va pastra. Acesta este punctul in care imi dau seama ca egoismul nu este daunator, atata vreme cat e in joc salvarea Sinelui si a integritatii noastre.

De azi, nu mai exista momentul magic pentru mine…Si va dura mult pana va fi reinventat unul..