Doua notiuni care nu mai exista, de cand cu ubicuitatea tehnologiei. Suntem invariabil prezenti fizic in diferite locuri, insa in realitate gandurile ne fug mereu in alta parte si ne traim vietile in multiple planuri simultane: de-acasa ne mobilizam sa rezolvam ce a ramas neterminat la birou, in vacanta ne conectam cu cei ramasi acasa, iesirile cu prietenii sunt o competitie de photo sharing pe retelele sociale etc.; ma uitam de curand in jurul meu intr-un club in care oamenii se balansau robotic in timp ce tastau nevrotic mesaje catre cei pe care probabil si i-ar fi dorit alaturi, reinventand parca sensul dansului. Sa fie oare asta drama omului modern: intotdeauna conectat, dar niciodata prezent?