Citind articolele sale, am ajuns imediat la concluzia ca si eu „suntuncopac”, in sensul ascensional, al aspiratiilor, al dorintei de a “respira” zilnic curat si profund, de a fi creativa, de a fi recunoscatoare.
Andreea, care nu intamplator a descoperit ca este „un copac” (o cunosc de ani buni in plan profesional si mi-a fost clar inca de la inceput ca vibratia ei este una pozitiva) povesteste mereu despre partea plina a paharului, uneori cu emotie, alteori cu umor, intotdeauna insa intr-o nota molipsitor de optimista. Si, nu-i asa, avem nevoie de astfel de energii in vietile noastre agitate, care de cele mai multe ori se incapataneaza sa ramana cuplate neintrerupt la „zgomot”.
Va invit, asadar, sa urmariti cum creste sanatos „comunitatea copacilor” si sa va provocati pe voi insiva sa faceti zilnic exercitiul „pentru ce sunt recunoscator astazi?”.
„ (…) m-am hotarat sa fiu ‘un copac’, pentru ca nimic nu poate defini viata mai bine :). Pentru ca ei, copacii sunt prietenii nostri. Intotdeauna ne intampina cu fructe si cu flori frumoase. Pentru ca nu-si uita niciodata radacinile. Pentru ca isi fac drum pe ploaie si danseaza cu norii. Tunetele si fulgerele sunt partenerii lor de dans care le dau trezirea si le amintesc sa respire din nou. Pentru ca sunt mai sanatosi cand ploua.Pentru ca sunt verzi. Si cand sunt verzi si sanatosi, eu sunt verde si sanatoasa. Pentru ca din pamant apa trece prin ei si ajunge la nori. Norii-i binecuvanteaza cu ploaie. Si ploaia este viata si trece si prin noi. Pentru ca RESPIRA. Cand ei RESPIRA, eu RESPIR”. (Despre copac)