Fragmente din volumul “Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl – o carte care ar trebui să ajungă în mâinile oricui își dorește să vadă lumea dincolo de ambițiile mici, orientate către a avea și a face, în detrimentul lui a fi.

Așadar, las mai jos un mic spoiler, cu promisiunea că reprezintă doar o parte din esențele cărții.

“[…] viața are în mod potențial sens în orice condiții, chiar și în cele mai nenorocite. […] De aici și motivul pentru care vorbesc despre un optimism tragic, adică despre un optimism în fața tragediei”.

“Oamenii au îndeajuns ca să trăiască, dar nu și pentru ce să trăiască. Au mijloacele, dar le lipsește sensul”

“Există trei căi principale prin care se ajunge la sens în viață. Prima constă în a crea ceva sau a săvârși o faptă. A doua constă în a experimenta ceva sau a fi în relație cu cineva; cu alte cuvinte, sensul poate fi găsit nu doar în muncă, ci și în dragoste. Totuși, cea mai importantă este cea de-a treia cale care conduce spre sens în viață: chiar și victima cea mai neajutorată aflată în situația cea mai deznădăjduită, confruntată cu o soartă pe care n-o mai poate schimba, se poate înălța mai presus de sine, poate crește dincolo de sine însăși și, astfel, se poate schimba pe sine“.

“Logoterapia ne poate ajuta să contracarăm anumite curente nesănătoase din cultura de astăzi a Statelor Unite, care îi acordă omului aflat în suferință șansa prea mică de a fi mândru de suferința sa și de a ajunge, astfel, să o considere ca ducând la înnobilarea, iar nu la înjosirea lui, așa încât respectivul nu numai că este nefericit, ci se simte și vinovat că nu este fericit”.

“Știu că, fără suferință, creșterea personală pe care am înregistrat-o nu ar fi fost cu putință. […] Sensul există în pofida suferinței. […] Dacă, pe de altă parte, omul nu poate schimba situația care îi cauzează suferința, el încă mai poate să-și aleagă atitudinea“.

“Prioritatea constă în a schimba în mod creativ situația care ne produce suferința. Dar superioritatea constă în a ști cum să suferi”.

“Sondajele recente de opinie realizate în rândul publicului austriac arată că oamenii cei mai respectați de către marea majoritate a celor chestionați nu sunt artiștii sau savanții de seamă, nici marii oameni politici, nici personalitățile din lumea sportului, ci aceia care fac față unui destin teribil cu fruntea sus“.

“Am argumentat nu doar pentru reumanizarea psihiatriei, ci și pentru ceea ce am numit deguruificarea logoterapiei. Interesul meu nu este să producem papagali care să repete mecanic cuvântul maestrului, ci să predau ștefeta unor spirite independente și inventive, inovatoare și creative”.

“S-ar putea să întrebați dacă într-adevăr e nevoie să vorbim despre sfinți. N-ar fi suficient să vorbim doar despre oameni de treabă? Este adevărat că aceștia formează o minoritate. Ba, mai mult, ei întotdeauna vor rămâne o minoritate. Și, totuși, în ei vad eu provocarea de a ne alătura minorității. Căci lumea se găsește într-o stare rea, dar aceasta va deveni încă și mai rea dacă fiecare dintre noi nu va da tot ce poate mai bun“.

Despre autor:

Dr. Viktor E. Frankl (1905-1997) a trăit timp de trei ani în lagărele naziste de la Auschwitz și Dachau. În această perioadă, și-a definit viziunea psihoterapeutică sub forma logoterapiei – o formă de analiză existențială cunoscută drept cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie, conform căreia forța motivatoare fundamentală a omului este căutarea sensului vieții. Mai multe detalii sunt disponibile aici.