Intr-un prezent in care tehnologia ne acapareaza tot timpul, mi se pare ca fuga de noi insine a devenit o stare de fapt. Ne refugiem in tablete, telefoane, laptopuri, shopping, gaming, binging si tot felul de notiuni moderne care ne tin in permanenta ocupati. Suntem departe de noi insine, dar, aparent, conectati non-stop la „retea”. Pe Facebook, pe Whatsapp, pe mail, in grupuri de interese, intr-o continua incercare de a nu rata lucruri (fenomenul FOMO – fear of missing out). Peste tot si nicaieri, nici macar in propriile noastre vieti.

M-am uitat recent pe Bookster la un TED Talk despre cum sa scapi de obiceiurile proaste si am ramas cu o idee de aplicare foarte accesibila a conceptului de mindfulness in vietile noastre – ea spune ca, in loc sa ne luptam cu lucrurile pe care le evitam sau care nu ne convin, ne-am putea concentra pe DE CE-ul din spate, pe a fi curiosi cu privire la starea pe care ne-o produc. Asta traducandu-se printr-un interes real legat de ce se intampla in mintea si corpul nostru. Autorul discursului, psihiatrul Judson Brewer, spune la un moment dat ca „atunci cand devenim curiosi, ne indepartam de reflexul nostru de a reactiona din frica si ne concentram pe A FI pur si simplu”. Imi place foarte mult notiunea de inner scientist pe care o propune, pentru ca mi se pare ca descrie perfect aceasta nevoie de a patrunde in adancurile motivatiilor noastre. Din pacate, pornirea noastra este sa fugim de noi insine si sa nu dam atentie acestei nevoi, pentru ca ea reprezinta un mod nou de abordare a problemei, ceva pentru care nu exista o „reteta” sau o poteca batatorita.

Eu, personal, mi-am propus sa activez cat mai des aceasta stare de „curiozitate constienta”, intr-un exercitiu deliberat de introspectie si monolog interior. Daca va plac intalnirile surprinzatoare (iar cea cu Sinele nostru este sigur asa!), va invit si pe voi sa faceti acest exercitiu, ori de cate ori vi se pare greu sa urmariti cu atentie ceva sau pur si simplu respingeti un lucru / o persoana/ o idee.