Eram săptămâna trecută la cursul de terapie prin yoga pentru boli cardiovasculare și am fost cu toții invitați la un moment de introspecție care mă urmărește și acum. Întrebarea pe care ne-a pus-o profa a fost “What makes your heart warm?” și am avut 5 minute de “noi cu noi” ca să ne-așternem gândurile pe-o hârtie. Pe limba noastră, eu mi-am tradus întrebarea drept Ce îi tihnește inimii mele?. Iar pe lista de răspunsuri au fost: soarele blând, marea liniștită, păsările în zborul lor, răsăritul și apusul, copiii când se joacă, expresia iubirii, actele de bunătate necondiționată.

Vedeți voi, cuvântul acesta, tihnă, care e de origine slavo-rusă, este atât de încărcat de semnificații. Dex îi zice “liniște (sufletească) deplină”. Iar eu închid ochii și parcă privesc Tihna fix în ochi. O simt. O miros. O trăiesc prin toți porii. Și, oh, cât de rare au devenit momentele astea, deși, teoretic, am toate instrumentele la îndemână să le fac să fie mai dese.

De ce a devenit atât de greu oare? Pentru că, da, recunosc, uneori uit de lucrurile simple de mai sus – precum soarele, marea, pasările libere – și mă gândesc că liniștea e de fapt ceva foarte complex, despre a avea sau a face. Când, de fapt, ea este despre a fi.   

Îmi doresc ca prin tot ceea ce fac pentru minte și corp să setez un reminder care zice “amintește-ți să fii!”. Și să-mi dau voie ca după „tihna =” să fie o enumerare simplă, nu o ecuație de gradul trei.

Intenția mea este să creez tot mai multe contexte de acest fel pentru mine și comunitate. De-asta pe 11 octombrie mă “retrag” într-un mic sat, Sitaru, aflat pe malul lacului Căldărușani în județul Ilfov. Nu e o izolare, ci o excursie de-o zi alături de alți oameni care caută și ei motive simple de tihnă. Pentru că locul unde ne adunăm este Casa Rural.

Eu sunt Casa Rural. Meșterul satului m-a făurit acum 50 de ani în stil vernacular, iar intrările în pridvoarele mele sunt de inspirație neo-românească (vei vedea asemănarea cu vestita mănăstire de pe lacul Căldărușani, de aici din zona).

Am dușumele noi de lemn, nu parchet. Ușile si ferestrele mi-au rămas cele originale. Am si o curte de 2500 mp, cu iarba, nu gazon. Si un porumbar (un fel de hambar mai mic, in care se ținea odinioară porumbul) refăcut, cu terasa, in care sa te pui la masa lunga si sa te ‘ospețești’ cu bucate făcute de tine la ceaun sau la grătar… sau comandate din zonă, în zilele leneșe…

Și-acum să-mi spuneți voi ce puneți după semnul = când citiți descrierea de mai sus 😊. Dacă vreți să vă alăturați și să descoperiți tot ce are de oferit căsuța, mai avem câteva locuri în gașca noastră și toate detaliile despre excursie sunt aici. Locul este prietenos dacă vreți să veniți voi cu voi, cu prietenii, familiile sau copiii. Noi o să alegem varianta leneșă, așa că plănuim o practică de yoga chill & simplă în natură, o masă cinstită și o plimbare molcomă prin sat. Regulamentar, ca într-o Zi a Recoltei în care s-a dat liber la tihnă!