Astazi am fost la conferinţa “Social networking=job?” organizată în cadrul PR&Ad Fair şi am avut surpriza să aflu că încă mai sunt mulţi cei care nu au înţeles direcţia înspre care ne îndreptăm încet, dar sigur: Societatea Internet, anticipată de aproape 3 decenii chiar în mediul academic de către doi profesori norvegieni (Ingar Roggen şi Stein Braten).

Întâlnirea a fost cu atât mai interesantă cu cât am putut sa-mi activez câteva dintre cunoştinţele pe care le-am accesat cu prilejul cercetării pentru lucrarea de licenţă. Sunt uimită să văd cum studenţi la secţii de comunicare nu sesizează că generaţia noastră este a Nativilor Digitali şi că asta ne obligă la un comportament total diferit de cel al părinţilor noştri. Suntem viitori comunicatori şi tehnologia ne-a oferit privilegiul unor instrumente de comunicare la care nici nu visau oamenii acum 20 de ani.

Bobby Voicu a fost inspirat să întrebe în sală câţi dintre noi avem bloguri şi a aflat cu stupoare că numai 20% dintre cei prezenţi “au timp” să se ocupe şi de asta. E drept, nu sunt în măsură să vorbesc despre consecvenţă în blogosferă, însă ma surprinde răspunsul colegilor mei, comunicatori în devenire, care încă mai cred că mediile tradiţionale sunt capabile să rezolve totul în ceea ce priveşte o comunicare eficientă. Haideţi să fim serioşi: publicurile şi obiceiurile de consum s-au diversificat atât de mult încât ar fi o dovada de naivitate să ignorăm importanţa reţelelor sociale în calitatea lor de vehicul de comunicare al secolului 21. Într-adevăr, timpul este mereu o problemă, însă aşa cum s-a spus, a avea un blog este cea mai la îndemână investiţie pe care o putem accesa şi controla astfel încât să o amortizăm cât mai repede. Şi tind să cred că este adevărat, vom fi uimiţi ce ROI avem şansa să obţinem.

Un ultim lucru aş vrea să mai amintesc pe final, şi anume că astăzi s-a pus şi problema modificării paradigmei de recrutare. E drept, nu trebuie să uităm de tradiţionalul CV, în care stau consemnate toate realizările noastre din viaţa reală. Însă, în noul context comunicaţional, mai apare o nouă variabilă: mediul online. Existenţa noastră digitală poate constitui o carte de vizită care să ne recomande în faţa unui angajator. În prezent, o simplă căutare pe Google a numelui nostru poate să ne legitimeze sau să ne denigreze, poate fi un avantaj competitiv, un factor de departajare decisiv. Şi atunci, rămâne deschisă întrebarea: social networking=job?