Daca anul trecut pe vremea asta m-am gandit sa scriu despre « multumesc » si « bravo » cu prilej aniversar profesional, de data asta am pus pe lista cateva lectii invatate in cei 6 ani de munca recent impliniti. Le las si aici, cu intentia sa revin asupra lor si sa le completez, pe masura ce se mai contureaza ceva demn de povestit 🙂 Nota: evident, ele sunt inspirate din experienta mea de om de comunicare, insa in mare parte sunt aplicabile, cred, in orice domeniu.

Asadar:

1. Fii specific – atunci cand soliciti ceva, fii cat mai explicit si mai generos in detalii, astfel incat brief-ul tau sa fie inteles de destinatar. Foloseste un limbaj comun, mai ales cand trebuie sa “traduci” cuiva dintr-o alta ramura profesionala termeni din propriul camp de munca. Intotdeauna cauta sa decodifici mesajul, asta, desigur, in cazul in care obiectivul este unul constructiv, iar nu punerea in dificultate a interlocutorului 🙂
2. Hraneste-ti simtul critic – aici pot fi doua situatii: prima, cea in care esti la inceput si privesti noul drum dintr-o perspectiva exotica, idolatra; cea de-a doua, cand ai intrat intr-o zona de confort “calduta“, in care la panda stau autosuficienta/resemnarea. In ambele cazuri, exista un mare risc: inexistenta/diminuarea/disparitia simtului critic, calea cea mai sigura catre limitarea cresterii. Asadar, hraneste-ti simtul critic, nu in sensul in care trebuie sa te transformi intr-un artagos vesnic nemultumit, ci in sensul in care sa iti pastrezi mintea agera, vie si dornica sa caute si solutii secundare, altele decat cele care se ivesc “la prima mana“.
3. Incadreaza in timp – un principiu important, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. In general, activitatile carora nu le trasam un cadru temporal sunt predispuse la a fi prelungite la infinit, amanate, tratate superficial. Deci, daca ai un obiectiv bine definit la care tii, seteaza pentru el un reper de timp, pe care urmareste sa il respecte toate partile implicate ;).
4. Alege-ti cuvintele cu grija – cand studiam comunicarea interpersonala si strategiile interactionale in facultate & la master, inca nu constientizam importanta acestor discipline. Abia in practica mi-am dat seama cat de multa diferenta este intre “trebuie” vs. “te rog sa”, “vreau” vs. “mi-ar fi util”, “da-mi” vs. “hai sa vedem cum putem face rost”. Ca sa nu mai vorbim despre politete nedisimulata, umor si simt ludic, trei “arme” care fac minuni chiar si in situatii greu de dezamorsat.
5. Fii curios si ai curaj sa gresesti – sau macar sa fii atent la greselile celorlalti si sa inveti din ele. Un lucru pe care l-am invatat din lectiile de teatru de improvizatie este sa fiu mai ingaduitoare cu mine insami chiar si atunci cand gresesc si, mai mult decat atat, sa am curajul sa incerc. Despre asta am mai scris cu o alta ocazie aici.
6. From human-to-human – noul concept care se vehiculeaza acum este cel de H2H, pornind de la principiul ca “Businesses do not have emotion. People do” (sursa), un prilej ideal pentru fructificarea discutiilor informale, purtate in cadre neconventionale si care de obicei scot la iveala detalii esentiale. In meseria de comunicator in special, in care se vorbeste tot mai mult despre brand journalism si organizatia ca media outlet, cele mai multe oportunitati de comunicare rasar din astfel de contexte.
7. Nu te baza intotdeauna pe intuitia celorlalti – suna banal, da, insa am remarcat in toti anii acestia ca majoritatea conflictelor apar pe fondul lipsei de comunicare dintre oameni; mai precis, pentru ca ei se asteapta ca lucruri nespuse (din varii motive: lipsa de timp, de interes etc.) sa fie intelese sau intuite si, mai mult decat atat, incorporate implicit in decizii sau in planuri de actiune. Deci, oricat de neplacut sau complicat ar fi subiectul, o discutie de 5 minute intre oamenii-cheie implicati intr-un proiect poate salva munca, timp si nervi pretiosi :).
8. Managementul asteptarilor – in special in profesia de comunicator, o componenta importanta este cea de educare – de obicei, obiectivele sunt de educare a publicurilor externe, insa la fel de importanta este educarea publicurilor interne. Ma refer aici la legitimarea profesiei, la explicarea modului sau de functionare, astfel incat toti stakeholderii interni (de la angajati pana la top management) sa inteleaga si sa sustina aceasta functiune cu reguli & mecanisme atat de speciale (care implica faptul ca telefonul ar putea sa sune la 2 dimineata si sa fie nevoie de conceperea unei declaratii oficiale in 10 minute).