Cat ii ia unui loc pentru a fi numit „acasa”?

Raspuns: depinde de oamenii cu care il imparti.

In ultimii 5 ani, sunt 2 locuri pe care le-am numit „acasa” fara sa stau o secunda pe ganduri, chiar daca nu au fost cele mai spatioase sau luxoase. Dar au fost locurile unde m-am intors mereu cu drag datorita oamenilor care m-au inconjurat. A fost mai intai Raluca, pe care a intalnit-o in anul 2 de facultate si cu care m-am insotit pana acum. Apoi, in primul an de master a aparut si Carmen, completand gasca si facand din noi un trio care s-a inhamat la multe impreuna, alaturi de celelalte suflete dragi din facultate. Literele ne-au unit, am fost un „trib” care s-a indemnat in permanenta la lucruri folositoare.

Vine acum o alta etapa in viata noastra, in care drumurile par sa se separe putin. Spun ca „par”, pentru ca sunt convinsa ca esentele vor ramane aceleasi si nu ne vom opri aici 🙂 cu proiectele noastre comune.

Sper doar ca locurile care ne vor gazui de aici inainte sa capete rapid statut de „acasa” in sufletele noastre, asta neinsemnand ca vom uita de oamenii care ne-au fost alaturi la inceputuri. Sper sa ne regasim casele fizice, dar mai ales pe cele simbolice, locurile in care vietile noastre sa isi scrie istoria lin!

 

Mi s-a lipit sufletul

De acest catelus pe care l-am supranumit “Panda” si pe care l-am intalnit weekend-ul acesta la Cluj.

Las mai jos o bucatica din idila noastra, cu parere de rau ca din motive tehnice filmarea e fara sunet.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=e9ShedT1Wr0&w=420&h=315]