Keep it simple

ImagineWeek-end-ul asta mi-a amintit de multe Inceputuri, de acelea cele mai frumoase din existenta mea de pana acum. Am sa rememorez doua dintre cele mai importante.

In primul rand, venirea mea la Bucuresti. Pricina nostalgiei a fost mama mea, care a vizitat Capitala dupa foarte multi ani. A ajuns multumita cu trenul, constatand o groaza de schimbari in bine ale CFR-ului. A admirat conditiile din transportul bucurestean in comun (am nimerit un autobuz in care nu trebuia sa deschizi umbrela cand ploua :)), trecand cu vederea traficul infernal. I-au placut concertul lui Stefan Banica si taximetristul care ne-a dus la Sala Palatului. S-a minunat de luminile care impodobesc Bucurestiul. Pe scurt, a simtit acelasi miraj pe care il aveam si eu in suflet acum 5 ani cand am ajuns in Capitala si care acum de multe ori se manifesta sub forma opusa, de repulsie. Fara sa-si dea seama, mama m-a facut sa realizez ca nu prea mai stiu sa ma bucur de lucrurile care ma inconjoara, pentru ca sunt coplesita de cele urate, neplacute. Foarte greu mai sunt surprinsa in vreun fel. Fara sa vrea, mama mi-a dat o lectie de care as vrea sa imi aduc aminte mai des. As vrea sa ma las desfatata mai mult de ceea ce ma inconjoara si sa privesc mai degraba cu ochi naivi lucrurile n esenta lor.

Pe de-o parte a fost episodul de mai sus, iar de cealalta a fost frumoasa intalnire cu 3 dintre fostii colegi de liceu. Desi ne-au lovit inevitabil conversatiile de oameni mari, (poate ca o manifestare a trairii invocate mai sus) am reusit sa “reconstituim” pentru cateva momente amintirile si modul nostru simplu de viata din liceu. Am punctat mandri ca acum este Colegiu National si am zabovit cateva clipe in dreptul lui, ca in dreptul unui Templu. Chiar daca acum drumurile noastre s-au separat, constat ca impreuna inca mai avem forta din trecut 🙂 Si asta as vrea sa fie una dintre bucuriile naive pe care as vrea sa le repet mai des.

Concluzia dupa astea doua zile: keep it simple and still with meaning 🙂 Sper sa imi iasa!

BIZ Social Media Snow Camp 2011

M-am delectat in perioada 1-4 decembrie la Social Media Snow Camp, tabara organizata de echipa Revistei Biz. Toata floarea cea vestita a blogosferei romanesti s-a reunit pentru a doua oara intr-un astfel de cadru pentru a prezenta pulsul acestui in social media. Aproape 50 de persoane, un loc deosebit (http://www.portileregatului.ro/) si multa voie buna. Desigur, polemici si dezbateri incinse, contraziceri si argumentari, toate ingredientele inerente pentru o astfel de confruntare la care au participat inclusiv companii si agentii.

As vrea sa nu treaca momentul care a prilejuit aceasta postare, dupa o perioada destul de indelungata, fara sa consemnez impactul pe care evenimentul l-a avut asupra mea. In primul rand, a starnit dorinta de schimbare in cateva privinte la nivel personal si cred ca cea mai importanta de mentionat aici este aceea ca voi incerca sa cresc aceasta “fila de roman” pe care am pornit-o aici – intai de toate din respect  fata de entuziasmul pe care l-am avut cu ani in urma. Nu vreau sa sune ca o promisiune, dar as nota-o ca pe o “declaratie” pe care sper sa o pot sustine prin fapte. Despre celelalte concluzii la care am ajuns, nu are sens sa povestesc, pentru ca ele tin de alte aspecte ale dezvoltarii personale la care imi propun sa lucrez in perioada urmatoare.

Din punct de vedere profesional, tabara asta m-a pus in fata unor intrebari si a unor analogii. M-a facut sa vad solutii noi, sa schitez idei tinand cont de noua realitate statuata de speakeri, cu gandul de a le si aplica ulterior 🙂 ceea ce a fost bine, pentru ca numai asa realizez ca se poate micsora riscul aparitiei “autismului”. Mi-am dat seama ca domeniul social media trebuie sa stea mai aproape de mine si de noi, comunicatorii, in general, pentru ca el schimba dimensiunea meseriei in prezent. Am plecat cu gandul ca trebuie sa luptam  pentru profesie inclusiv, cum spunea Bogdana Butnar, statuand oficial jobul de Social Media Manager/Coordinator/Whatever. Pentru ca desi el nu exista in nomenclator, traieste in realitate in multi dintre noi si o conditie a eficientei sale este legitimarea. Am mai plecat cu certitudinea ca sunt cel putin 6-7 bloggeri romani de un mare bun-simt, care chiar merita atentia noastra, in egala masura cum o merita publicatiile traditionale monitorizate zilnic. Am mai notat ca e important sa diferentiem continutul comunicarilor noastre in functie de destinatari, lucru deja stiut, desigur, dar de cele mai multe ori neglijat. De altfel, s-au spus multe lucruri deja stiute, insa meritul taberei cred ca a fost acela de a le sistematiza si de a le recontextualiza.

Lista cu give-away-urile taberei poate continua, insa important este ce vom face cu ele de acum inainte, in profesie si nu numai. Sper sa se cristalizeze in moduri de gandire productive, asa incat urmatorul Social Media Camp sa ne duca si mai departe 🙂