Amprente pe o fereastră digitală

Miercuri, 14 august, sarbatorim Ziua Mondiala a Terapiei prin Yoga (#GYTD – Global Yoga Therapy Day) – un efort global, prin care peste 1000 de specialisti isi doresc sa informeze cat mai multi oameni despre beneficiie terapeutice pe care yoga le poate avea pentru sanatatea noastra.

Personal, cred ca yoga este mai mult decat un exercitiu fizic. Este o practica stravache, care, dincolo de asane, implica yamas (comportamentul exterior), niyamas (cultivarea atitudinii pozitive), respiratie, detasare de universul material inconjurator, concentrare, meditatie. Este un complex care, odata inteles, ne poate ajuta dincolo de saltea, in viata noastra de zi cu zi, personala, profesionala, sociala.

Ce inseamna terapia prin yoga?

Spre deosebire de o clasa de yoga obisnuita, conceptul terapiei prin yoga integrala lucreaza cu toate cele 5 invelisuri ale fiintei (koshas): corpul (fizic), energia vitala (respiratia), mintea (emotiile), intelectul (intelepciunea), spiritul (eul superior). Este o practica accesibila, adaptata la individ, care tine cont de stilul de viata, istoricul personal, relatia minte-corp, nevoi specifice (probleme cu spatele, digestive, dezechilibre hormonale, recuperare dupa o trauma etc.) si, poate cel mai important, este 100% pain-free & safe. Terapia prin yoga trateaza persoana, nu boala. Tocmai pentru ca este atat de individualizata, terapia prin yoga este foarte rar o practica de grup, si mai mult o abordare 1:1. Atunci cand este o practica de grup, adreseaza nevoi cu manifestari similare – terapia prin yoga pentru stres si anexietate este printre putinele care se pot practica in grup.

In conditiile vietii moderne, stresul si anxietatea afecteaza un numar tot mai mare de oameni, perturband toate cele 5 invelisuri – asadar, cu ocazia #GYTD, m-am gandit sa organizez un atelier prin care sa ofer cateva tehnici menite sa ne aduca relaxarea la toate nivelurile, respectiv cateva informatii de baza legate de modul in care am putea sa ne ingrijim zilnic de acest aspect.

Ce vom descoperi impreuna?

• Elemente introductive despre terapia prin yoga
• Exercitii pentru relaxarea progresiva a corpului
• Tipuri de respiratie care calmeaza sistemul nervos simpatic (responsabil cu raspunsul la stres) si activeaza sistemul nervos parasimpatic (responsabil cu raspunsul la relaxare)
• Exercitii pentru explorarea celor 5 invelisuri
• Vizualizari relaxante, exercitii de armonizare senzoriala
• Vom lucra foarte mult cu accesorii, pentru ca terapia prin yoga porneste de la premisa ca avem nevoie de sustinere, pentru a respecta limitarile corpului si a ne bucura de o experienta 100% nedureroasa

De ce cu mine?

La inceputul acestui an, m-am inscris pentru o specializare in Terapie prin Yoga la Yoga Therapy Institute din Amsterdam – primul program de terapie prin yoga din Europa, acreditat de catre IAYT (International Association of Yoga Therapists). Am finalizat modulul introductiv de 100 de ore si continui traseul catre acreditarea de 800 de ore. Mai multe detalii despre specializare sunt disponibile aici.

Toate acestea se adauga experientei de 6+ ani ca student si 2+ ani ca profesor acreditat de Yoga Alliance. In toti acesti ani, am lucrat cu cateva sute de oameni la clasele de grup, private sau in cadrul atelierelor corporate. Cred cu tarie ca o lume cu mai multa relaxare este o lume mai buna, mai productiva si mai pasnica, tocmai de aceea sustin activ dezvoltarea de programe de sănătate fizică și mentală in cat mai multe spatii, de la studiouri de yoga, spatii de co-working, companii etc. Si sper ca in 5-10 ani sa vedem terapia prin yoga introdusa ca tratament complementar in spitale, in centrele de reabilitare, in cabinetele medicale etc.

Daca vrei sa afli cateva elemente introductive despre terapia prin yoga, ne vedem miercuri, 14 august, in intervalul 19:10-20:45, la Ahimsa Yoga Studio, strada Alexandru Donici 10, Bucuresti (inscrieri aici)

Detalii complete despre eveniment sunt disponibile aici.

Chiar daca in ultima vreme mi se pare mai important sa vorbim despre cum inducem relaxarea decat despre cum gestionam raspunsul la stres, cel din urma ramane un subiect de interes, pe intelesul tuturor. Asa ca m-am gandit sa las aici o interpretare a mea referitoare la mecanismele pentru gestionarea stresului, despre care am citit in volumul The Healing Self. Supercharge your immune system and stay well for life, al lui Deepak Chopra. Nu cred in retete, ci in diversitatea optiunilor si in introspectie – deci, filtreaza sfaturile de mai jos prin prisma propriilor experiente si alege ce ti se potriveste 😊

1. Asigura-te ca ai suficient timp pentru odihna si relaxare – de la faptul ca alegi sa schimbi locul unde dormi, salteaua, camera sau obiceiurile de dinainte de culcare (ex. fara telefonul mobil / tv), orice mica ajustare s-ar putea sa contribuie la cresterea calitatii somnului in particular si a calitatii vietii in ansamblu.
2. Petrece in fiecare zi cateve momente singur si in liniste – uneori suntem coplesiti de aglomeratie, trafic, zgomot sau chiar de prezenta celorlalti. Asa ca nu e nicio rusine sa ne retragem intr-un spatiu mai izolat – poate intr-o alta camera, intr-o sala de sedinta sau chiar afara, unde sa ii dam voie lui “A FI” sa il inlocuiasca pentru cateva minute pe “A FACE”.
3. Asigura-te ca iesi din casa pentru a te reconecta la natura – foarte mult timp timp petrecut la interior ne poate conduce la asa-numita “deprivare senzoriala”, o alienare a simturilor care genereaza o imagine distorsionata a realitatii. O plimbare in natura, in care sa ne pastram vie atentia fata de ceea ce ne inconjoara, poate sa ne schimbe tonusul fizic si emotional.
4. Mentine o viata activa – pun pariu ca ai experimentat macar o data in viata senzatia de situatie fara iesire, de captivitate. In astfel de cazuri, orice decizie e mai buna decat nicio decizie! Activitatea & miscarea, indiferent de forma pe care o imbraca, fizica sau intelectuala, ne fac sa trecem mai usor peste senzatia ca ne invartim intr-un cerc.
5. Imparte obligatiile si responsabilitatile. Cere ajutor ori de cate ori te simti coplesit – exista aceasta pacaleala pe care ne-o tot alimentam, cum ca daca facem lucrurile pe cont propriu, singuri, cineva o sa ne ridice statuie 😊 In realitate, sfarsim prin a ne simti incredibil de singuri si sub-apreciati. Insa atunci cand chemam ajutoare, ne dam seama ca povara nu este doar pe umerii nostri si ca in jurul nostru sunt multi oameni gata sa ne ajute.
6. Seteaza-ti o rutina. Asta in general te ajuta sa pre-intampini evenimentele imprevizibile – imi place sa ma pregatesc pentru activitatile cotidiene cu o mentalitate de genul 60-40. Adica 60% planificare, 40% flexibilitate. Iar in cei 60% intra faptul ca imi pastrez o rutina pentru trezitul de dimineata si culcare, pentru felul in care imi organizez timpul in saptamana respectiva, pentru felul in care ma hranesc etc. – in general, lucruri pe care le pot influenta si care tin de stilul meu de viata.
7. Gaseste o activitate oricat de marunta, in care sa simti ca detii controlul – inclinatia noastra nativa este spre control. Vrem sa stim ce ne asteapta, ca sa putem controla rezultatul final. Insa in ziua de azi sunt multe lucruri in afara puterilor noastre si asta vine la pachet cu multa anxietate. Raman totodata multe variante prin care ii putem da creierului senzatia ca el este “la carma” – fie ca e vorba despre un drum din punctul A pana in punctul B, pe care stii ca il vei parcurge pentru ca tu esti la volan, o activitate de dezvoltare personala pentru care e clar rezultatul s.a.m.d.
8. Gaseste-ti un confident caruia sa ii poti impartasi sentimentele fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat – am devenit foarte rezistenti la a ne deschide, de teama ca o sa fim pusi la zid. E important insa sa pastram prieteniile sincere, o relatie mai apropiata cu un membru al familiei sau poate pur si simplu un coleg care asculta mai mult cu inima si mai putin cu ratiunea.
9. Nu te martiriza asumandu-ti mai multe decat poti duce si rezista tentatiei de a te victimiza – faptul ca nu stim sa spunem NU devine la un moment dat coplesitor, pentru ca ne trezim ca prioritatile noastre sunt mereu la coada. Breaking news: Pana si super-eroii au nevoie de momente de pauza! Ce ne mai ajuta? Auto-observatia, ca sa identificam acele momente in care avem tendinta sa ne plangem singuri de mila, cand, de fapt, toata presiunea provine din faptul ca ne-am setat asteptari prea mari, nu din faptul ca cei din jur nu observa eforturile noastre.
10. Nu te izola – pastreaza relatiile sociale si gaseste oameni aflati intr-o situatie similara, care pot fi empatici si iti pot oferi sprijin. Puterea povestilor personale este incredibila. Atunci cand suntem deschisi sa le impartasim, ne dam seama cat de multi oameni trec prin emotii sau stari similare. Sunt multi care de-abia asteapta sa spuna „si eu!”, dar care pana atunci nu au avut curajul. Dintr-o data, ne dam seama ca nu suntem singuri, ci, dimpotriva, prin vulnerabilitatile noastre, construim o retea bazata pe incredere si autenticitate.
11. Rezista tentatiei de a te “biciui” singur. Fii bland cu tine, accepta suisurile si coborasurile emotionale ca fiind firesti – de cate ori nu ti-ai spus: “as vrea sa nu mai am sentimente”? Da, sentimentele ne fac vulnerabili, insa tot ele sunt cele care ne fac oameni. Iar umanitatea aceasta este cea care ne da puterea sa ne conectam unii la ceilalti, la reteaua despre care povesteam mai sus.
12. Atunci cand gasesti un motiv de bucurie, ia-ti o pauza pentru a-l constientiza & aprecia – am cam uitat sa ne bucuram de lucrurile simple: de o vreme insorita, de o zi fara trafic, de o masa delicioasa, de faptul ca suntem treziti de mirosul unei cafele bune sau ca exista cineva care se gandeste sa ne pregateasca un ceai. Ce-ar fi daca am sarbatori mai des Viata?

Cine ma urmareste stie cat de pasionata sunt de yoga si de tot ce are o mica legatura cu psihologia pozitiva si cea transpersonala. De cand predau, sunt norocoasa ca am ghidat o multime de oameni, pe drumul lor inspre auto-cunoastere. Am experimentat multe pe propria piele si am avut ocazia sa observ multe atat la mine, cat si la ceilalti. Asa ca las aici cateva ganduri despre provocarea posturilor mai solicitante din yoga 😊

Ce cred eu ca trebuie sa facem atunci cand nu ne iese o postura complicata? Exersam, exersam, exersam. Timp in care nu ne frustram, ci perseveram cu blandete si cu impacarea ca suntem ok chiar si cu scenariul in care nu o sa ne iasa vreodata!

Pentru ca, dincolo de orice, yoga este despre acceptare, in niciun caz despre a ne pune intr-o cursa cu noi insine. Cred ca sunt suficiente toate luptele zilnice pe care trebuie sa le ducem cu noi insine si cu ceilalti, pentru a (ne) demonstra diverse. Cand suntem pe salteaua de yoga, toata aceasta incrancenare dispare, pentru a face loc bucuriei de a ne regasi pe noi insine, cu realizarile si limitarile corpului nostru.

Stiu, vocea egoului este puternica! “Trebuie sa poti!”, “Esti slab daca nu poti!”, “Esti plin/lipsit de forta daca poti/nu poti!”. Toti acesti pitici ne urmaresc si, in fond, e firesc. Au si ei nevoie sa se hraneasca. Dar depinde de noi daca le dam sau nu apa la moara.

Totusi, de cele mai multe ori, atunci cand o postura nu ne iese, ea incearca sa ne “spuna” ceva despre propriile noastre emotii. Povestesc tuturor experienta mea cu vestitul stat in cap. Evident ca am pornit de la ideea ca eu nu voi putea niciodata, dupa care am inteles principiile, am incercat, tot nu mi-a iesit. M-am oprit din incercare, m-am dat un pas inapoi si m-am intrebat ce este in spatele acestei imposibilitati. Mi-am dat seama ca era vorba despre frica mea de a cadea si imediat am facut legatura cu teama mea de esec, de a ma prabusi, de a risca, de a pierde controlul. Asta era senzatia la nivel mental, iar in studioul de yoga, ea se traducea prin frica de a cadea pe o suprafata dura (parchetul), care m-ar fi putut accidenta. Asa ca i-am dat sanse mai mari de izbanda urmatoarei incercari, care mi-a si iesit. Cum? Mi-am asezat salteaua pe iarba, in mijlocul gradinii de la tara. Dintr-o data, corpul si mintea mea s-au relaxat, s-au simtit in siguranta, gandul ca o posibila cadere ar fi fost pe iarba m-a reconfortat. Acum, statul in cap nu mai e vreo mare realizare pentru mine. Uneori imi iese perfect, alteori tot ma chinui serios, dar degeaba. Dar sunt ok cu asta. Pentru ca am inteles ce era in spatele incercarilor esuate si acum simt ca acest exercitiu de constientizare m-a ajutat mai mult decat orice victorie a ego-ului!

Atitudinea noastra fata de posturile si practica yoga este o reflexie a reactiilor noastre fata de provocarile vietii. In clipa in care constientizam motivele din spatele ei, intelegem provocarea si stim cum sa o gestionam.

P.S. Poza care insoteste articolul este o alta incercare, ulterioara celei reusite 🙂

Cand am pus pe hartie clasa de Detox Yoga pe care o predau, m-am gandit foarte mult la beneficiile fizice ale posturilor. Insa de fiecare data cand le povestesc cursantilor despre scopul orei, tin sa insist si asupra igienei mentale pe care cred ca suntem datori sa o facem in mod regulat. Am listat cateva dintre toxinele mentale de care mi-ar placea sa ne debarasam. Sunt convinsa ca sunt mult mai multe. Insa, din punctul meu de vedere, de la acestea pleaca toate ramificatiile care ajung sa ne sufoce vietile.

1. Perfectionismul – suntem invatati de mici ca trebuie sa fim cei mai buni, ca trebuie sa castigam, ca totul este o competitie. Din copiii competitivi ajungem adultii super-exigenti cu noi si cu cei din jur, cautand intotdeauna sa depasim recordurile proprii sau ale celorlalti. Partea proasta este ca aceasta cautare continua ne consuma, ne oboseste si ne transforma in frustrati. Traim intr-o stare generalizata de nemultumire si singura satisfactie este sa gasim o noua provocare. Si asta devine sursa unei vieti nefericite.
2. Materialismul – ne atasam de obiecte, iar societatea de consum ne ameteste intr-un univers plin de etichete, de branduri, de statement-uri. Ne pacalim devenind sclavi ai masinilor, ai hainelor, ai telefoanelor mobile. Ne impachetam in ambalaje stralucitoare, pentru ca ne e frica sa privim la interior, unde gasim un „produs” plin de vulnerabilitati, perfectibil. Ceea ce ne scapa insa din vedere este ca, atata vreme cat ne identificam cu „ceea ce avem”, riscam sa devenim „nimeni” in clipa in care acel ceva dispare.
3. Comparatiile sociale – in stransa legatura cu perfectionismul, hranim zilnic in noi aceasta toxina. Fie ca vrem sa stim cine a luat cea mai mare nota din clasa, cine a primit cea mai mare marire de salariu sau cat de scumpa este vacanta in care a plecat vecinul, ne alimentam complexele de inferioritate sau de superioritate. Fugim de „cine suntem” si cautam in exterior resursele pentru a deveni cea mai buna versiune a noastra, cand, de fapt, toate raspunsurile sunt in noi. Comparatiile sociale sunt temelia lumii masurilor, in care evaluam, scalam, standardizam, totul pentru a obtine acceptarea si pentru a ne tine departe de respingere.
4. Maximizarea – alergam dupa profit, beneficii, placere. Astfel, intram intr-un cerc vicios, in care crestem constant standardele de viata, odata cu asteptarile. Psihologul Barry Schwartz spune ca aceasta tipologie de oameni ajung sa castige mai mult, insa pastreaza in permanenta lipsa de satisfactie si au sanse mai mari sa sufere de depresie. Solutia pe care o propune este sa limitam numarul de optiuni, sa scurtam timpul de luare a deciziilor si sa gasim cu mai mare usurinta ceva ce este „suficient de bun”.

Deci, tu cand ai facut ultima data un detox mental :)?

Cand adultii isi rezolva problemele precum copiii, aleg sa nu isi vorbeasca, sa pretinda ca „nu au nimic”, sa isi vorbeasca „pe la spate” sau sa actioneze pe principiul „daca asa mi-a facut el, atunci ii fac si eu la fel”. E ciudat cum inaintarea in varsta aduce, uneori, o lipsa de maturitate mai mare decat cea din anii copilariei.

E neplacut, da, sa dai un telefon incomod, sa pui niste intrebari directe sau iti castigi dreptul la replica, pentru ca toate astea ne scot din zona de confort. Insa lucrurile nespuse si adunate intr-un colt al sufletului sunt sursele frustrarilor de mai tarziu, al conflictelor si al regretelor. Aparent, a evita sau a lasa tensiunile sa pluteasca in aer in speranta ca vor disparea de la sine pare sa fie mai la indemana. Asta si pentru ca prea putin se discuta in familie sau in scoala despre exprimarea nemultumirilor intr-o maniera constructiva, fara prejudecati la adresa celuilalt sau prezumtia de vinovatie. Pentru ca alunecam mult mai usor pe panta criticii in stilul pueril, pentru ca ne temem de confruntari si de a ne expune. Gestionarea conflictului / a situatiilor tensionate nu este doar apanajul sefilor, al liderilor, al persoanelor inzestrate cu autoritate sau cu „puteri” salvatoare. Nu. Este o abilitate care ar trebui sa se regaseasca in fiecare dintre noi, asumata constient, de dragul propriei igiene mentale si al cultivarii unor relatii sanatoase cu cei din jur.

E foarte multa lumina in sufletul tau, dar de fiecare data cand iti spui „nu pot”, „nu vreau”, „nu stiu”, „e greu”, „e imposibil” sau „celalalt e mai bun / are mai mult”, nu faci decat sa iti pui singur piedica. Si uite-asa aduci umbre sau poate chiar intuneric, iti incetinesti evolutia si te „setezi pentru esec”. E prea multa incrancenare in jur ca sa o mai adaugi si tu pe a ta, e prea multa presiune ca sa o mai creezi si pe a ta. Fii bun cu tine si priveste-te cu blandete, da-ti silinta sa procedezi mereu cu buna credinta si intentie si nu o sa ai ce sa iti reprosezi. Cauta sa fii sincer cu nevoile tale si sa nu te lasi mereu pe ultimul plan. Ceva lipsa se poate gasi oricand, insa cata vreme tu esti impacat cu tine si STII CINE ESTI, nu ai de ce sa te temi sau sa iti faci procese de constiinta. Ce-a fost, a fost si nu mai poti schimba, singurul control il al asupra momentului de AICI si ACUM, asa ca vino in prezent, cu inima deschisa, cu privirea ingaduitoare si cu dorinta de a construi si de a (te) dezvolta!

Foto credit: As seen by Paul Alexandru

Intr-un prezent in care tehnologia ne acapareaza tot timpul, mi se pare ca fuga de noi insine a devenit o stare de fapt. Ne refugiem in tablete, telefoane, laptopuri, shopping, gaming, binging si tot felul de notiuni moderne care ne tin in permanenta ocupati. Suntem departe de noi insine, dar, aparent, conectati non-stop la „retea”. Pe Facebook, pe Whatsapp, pe mail, in grupuri de interese, intr-o continua incercare de a nu rata lucruri (fenomenul FOMO – fear of missing out). Peste tot si nicaieri, nici macar in propriile noastre vieti.

M-am uitat recent pe Bookster la un TED Talk despre cum sa scapi de obiceiurile proaste si am ramas cu o idee de aplicare foarte accesibila a conceptului de mindfulness in vietile noastre – ea spune ca, in loc sa ne luptam cu lucrurile pe care le evitam sau care nu ne convin, ne-am putea concentra pe DE CE-ul din spate, pe a fi curiosi cu privire la starea pe care ne-o produc. Asta traducandu-se printr-un interes real legat de ce se intampla in mintea si corpul nostru. Autorul discursului, psihiatrul Judson Brewer, spune la un moment dat ca „atunci cand devenim curiosi, ne indepartam de reflexul nostru de a reactiona din frica si ne concentram pe A FI pur si simplu”. Imi place foarte mult notiunea de inner scientist pe care o propune, pentru ca mi se pare ca descrie perfect aceasta nevoie de a patrunde in adancurile motivatiilor noastre. Din pacate, pornirea noastra este sa fugim de noi insine si sa nu dam atentie acestei nevoi, pentru ca ea reprezinta un mod nou de abordare a problemei, ceva pentru care nu exista o „reteta” sau o poteca batatorita.

Eu, personal, mi-am propus sa activez cat mai des aceasta stare de „curiozitate constienta”, intr-un exercitiu deliberat de introspectie si monolog interior. Daca va plac intalnirile surprinzatoare (iar cea cu Sinele nostru este sigur asa!), va invit si pe voi sa faceti acest exercitiu, ori de cate ori vi se pare greu sa urmariti cu atentie ceva sau pur si simplu respingeti un lucru / o persoana/ o idee.